Nuvela fantastică - Prima seară

Nuvela fantastică

Prima parte

Prima seară

Amurg și plictiseală, fețe obosite, călătorie lungă și discuții despre tot și toate. Încercarea lui Daniel de a-mi stârni interesul prin diverse remarci asupra aspectului caraghios al oamenilor ce dorm în tren este menită eșecului, întrucât senzația de osteneală și sunetul șinelor peste care se avântă micul nostru compartiment  în care domină tot soiul de mirosuri și feluri de oameni mă neliniștesc. Motiv pentru care aștept cu nerăbdare să ajung la destinație și să mă întind pe așternutul moale care sigur este pregătit și mă așteaptă.

         Speram ca organizatorii conferinței să ne ofere camere confortabile într-un hotel de patru stele, dar ne-au cazat într-un cămin. Mai nutresc speranța că voi întâlni liceeni cu care mă voi împrieteni. Mă bucur că am prins un taxi în care funcționează sistemul de încălzire, am înghețat în tren și acum mă întind și mă copleșește somnul. O mulțime de sentimente  mă învăluie, pe de o parte,  mă bucur că am fost invitat la această conferință, într-un oraș  frumos și plini de lumini, care urmează a fi descoperit mâine după desfășurarea evenimentului, pe de altă parte, istovirea  și epuizarea fac ca această seară să fie lipsită de culoare și de mulțumire. Se aude vocea tânărului taximetrist care, fiind intrigat de mica noastră călătorie, încearcă foarte ingenios să stoarcă din Daniel tot soiul de chestiuni și detalii pentru a suplini necesarul de informații. Personal, cred că șoferii de taxi sunt oamenii de la care  poți afla multe lucruri, de la bârfele fantasmagorice povestite cu patos de diverși pasageri până la sintezele tratatelor de psihologie sau filozofie. De la gara din centrul orașului până la căminul unde trebuia să fim cazați am aflat întregul letopiseț al vieții zbuciumate de taximetrist, precum și dubiosul istoric al căminului unde urma să locuim în următoarele zile. La 20:30 am ajuns în fața căminului.

Drag jurnal, am rămas în doi, întrucât Daniel a coborât la responsabilul de cazare a invitaților pentru a întreba unde se află magazinul alimentar. Mă așteptam la o cameră plină de băieți cântând la chitară, țipând și inspectând celelalte odăi pentru a face cunoștință cu fetele ce trebuiau să vină și să fie cazate împreună cu noi. Nimic din toate acestea. Am  găsit o clădire goală și friguroasă. Seara îmi este complet ruinată, fiind epuizat, răcit, plictisit și ajuns într-un cămin care pare a fi desprins din cronicele de război, unde parchetul reprezintă singurul indiciu al secolelor apropiate existenței mele și în care unica bucurie de a te afla este faptul că apa caldă curge, iar patul îmi este pregătit pentru a împlini sacrul ritual al somnului. Eram atât  de aproape de a săvârși doritul ritual, însă domnișoara din camera alăturată, pe care o chema Alisa, m-a invitat să îi povestesc câte ceva despre mine și să servim o cană de ceai. Oricum mă plictiseam, Daniel nu mai venea, eu nu știam pe unde este, așa că am acceptat propunerea. Discuția ce a urmat m-a prins atât de mult că am și uitat să mai servesc ceaiul, pretextul pentru care am fost invitat. Compania feminină este binevenită și chiar plăcută dacă subiectele de discuție sunt multiple și variate. În timpul discuției am simțit că în cameră se făcuse tot mai cald  de aceea încercam să mă descătușez de câte un accesoriu sau haină. Eram năucit din cauza somnului care îmi șoptea deja cântece de leagăn și din cauza răcelii care mă amețea. Am văzut atunci ceaiul și am decis să beau din el, dar ceaiul fierbinte și cu un gust ciudat, despre care Alisa spunea că e din plante, agravă și mai mult starea mea de ”trează ebrietate”. Cred că am stat mai mult de o oră pe micul taburet trăind singura senzație de realitate prin tăria lemnului pe care eram așezat. La un moment dat mi-am simțit capul cuprins de amețeală și de somnolență.

         În momentul în care am decis să mă ridic și efectiv am făcut-o, am simțit că trebuie să mă așez pe taburet pentru a mă concentra și a repeta ridicarea propriu-zisă, însă, am aterizat direct pe podea. Încercând să mă ridic de pe holul palierului, unde se pare că am fost azvârlit în cea mai mare grabă, am simțit o durere de spate. De la ideea unei farse am trecut la lucruri mai suspecte când, întorcându-mă  în camera mea, am rămas înspăimântat la vederea hainelor aruncate peste tot. Mă  neliniștea și gândul că Daniel era plecat de patru ore și nu dăduse niciun semn de viață, în pofida faptului că îl apelasem pe telefonul mobil care, după cum am descoperit, era printre hainele aruncate. Prea multe suspiciuni, idei și temeri pentru un cap care nu era în stare să gândească la rece. Dacă ar trebui să luăm în considerare curajul ca virtute, atunci pot să afirm cu siguranță că sunt un defectuos pentru că am fost amețit de o tipă pe care nu știu dacă o cheamă Alisa și care a dispărut odată cu ceasul și portmoneul meu. M-am trezit azvârlit și lepădat pe holul palierului, iar colegul meu, Daniel, a dispărut, uitându-și telefonul în cameră. Stau într-un cămin imens în care mai erau câteva persoane, dar care au dispărut între timp fără urmă. Decid să cobor pentru a-mi căuta prietenul, ajung pe holul palierului următor și observ că o siluetă fuge dintr-o cameră în alta. Încep să iau în calcul varianta de a mă întoarce, dar auzind un zgomot ascuțit și groaznic, îmi spun că nimic nu se poate întâmpla dacă intru rapid într-o cameră descuiată, oricare ar fi ea. Mă ascund după ușa închisă a camerei și aștept ceva să se întâmple, dar dintr-o dată telefonul mobil începe a vibra pentru a mă anunța că bateria se descarcă și atunci aud: ”Șșșș!” și îmi dau seama că întunecimea camerei ascunde pe cineva care sigur nu îmi poate fi prieten. Îi răspund prin: ”Să ai grijă de viața ta dacă o prețuiești, ai nevoie de ea! Orice ai avea în plan, ține-te departe de mine și să știi că orice mișcare în plus te costă viața!” Aud cum foșnetul se apropie de mine și instinctiv mă pregătesc să lovesc, însă umbra necunoscutului se mișcă atât de rapid că nici nu observ cum amuțește. Tresar la vederea unei fețe de femeie  luminate de o brichetă. Nu mă sperii de mișcare, ci de arătarea hidoasă a feței cu umbre mortuare și aspect de stafie. Îmi spune că numele ei este Stela și că este una dintre fetele râmase în week-endul acesta  în cămin. M-a văzut cum eram lungit mai devreme pe podea, de aceea s-a ascuns în această cameră și a rămas aici până acum.

Deodată am auzit bătăi în ușă și am decis să urcăm pe scara de incendiu un etaj și să intrăm pe ușa balconului într-o altă încăpere. Am rămas de-a dreptul tablou văzându-l acolo, pe parchetul camerei de la etajul trei, pe Daniel, lungit și învinețit la degete, dar nu am avut timp să-l ridic pentru că cineva a ciocănit la geam. Faptul că ne urmărea cineva și că ne căuta pentru a ne face rău mi-a copleșit gândurile, mi-a întețit pulsul până la bătăi neuniforme care îmi zguduiau tot trupul și îmi întunecau ochii. Trebuia să deschid pentru a rezolva odată și pentru totdeauna misterul înfricoșător al acestui cămin, trebuia să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine și cu Daniel, trebuia să înțeleg ce s-a întâmplat cu Alisa, trebuia să aflu cine este fata de lângă mine, trebuie să deschid geamul...